Ma numesc Ecaterina . Am fugit pur şi simplu de acasă când aveam 14 ani . Eram şase fraţi, mama plecase de acasa din cauza tatalui meu care era un om foarte aspru. M-am urcat în tren şi am ajuns aici. O noapte am dormit chiar în biserică, pentru că mă uitaseră măicuţele închisă înăuntru. N-am mai vrut să plec. Nu eram făcută pentru lume. Am urmat teologia. Şi am rămas până acum. Prin mâinile mele au trecut sute de măicuţe. Unele vin, stau câtva timp şi apoi pleacă înapoi în lume. Nu rezistă. Alături de Maica Stareţă Lucia mai erau fete tinere, până-n 30 de ani, care o ajutau. În marea lor majoritate au venit aici pentru că, spun ele, le-a chemat ceva. Credinţa, Dumnezeu, liniştea, curăţenia, iubirea. Poveştile lor te uimesc. Maica Maria, Lucia, Florina , Alexandra, Nectaria, Mihaela şi-au lăsat numele lor, vieţile anterioare şi au ales calea rugăciunii și a mănăstirii :

Reporter : Ce v-a determinat sa ajutati lumea?

Maicuta Ecaterina : In urma cu aproximativ 11 ani , o femeie cu mare credinta in Dumnezeu ma vizita tot timpul spunandu-mi problemele sale de acasa care o macinau zi de zi sperand la un ajutor din partea mea . Ascultandu-i toate supararile si gandurile ce o apasau am inceput sa fac cu aceasta mai multe rugaciuni si lucrari sfinte iar dupa 2 zile a venit la mine atat de mirata , entuziasmata si fericita , multumindu-mi si zicandu-mi ca a avazut cu ochii ei schimbari radicale in viata si in familia sa . De atunci , mai multe persoane au inceput sa apeleze la mine si rezolvandu-le toate problemele , mi am dat seama de Harul care am fost inzestrata de la Dumnezeu pentru a face bine oamenilor si a-i aduce pe calea cea buna !